Dumnezeu este numit in multe feluri in Scriptura. El este "Rascumparatorul", "Cetatea de scapare", "Aparatorul orfanului si al vaduvei", "Un razboinic viteaz", "Ca o ploaie de primavara","Locul meu de adapost", "Ajutorul meu".

Moise in Cantarea lui din Deuteronom 32:4 afirma foarte sugestiv:"El este Stanca." O metafora puternica, foarte incurajatoare pentru credinta mea.

Da, o stanca e un loc de adapost. Te ghemuiesti langa ea sa scapi de intemperii. Te opresti pentru un strop de odihna dupa un traseu obositor.

Stanca te ascunde de potentiale pericole. Tine la distanta dusmanii prin maretia ei.

Stanca e de neclintit. Nimeni si nimic nu o poate misca. Daca te intorci o vei regasi mereu acolo. Si multa vreme dupa ce nu vei mai fi ea va ramane ca un semn al vesniciei.

Stanca e tare. Taria ei e impresionanta. E facuta dintr-un material neperisabil.

Stanca poate fi singurul loc de pe care poti vedea mai departe. Poate fi singurul loc de acces spre o alta priveliste,altfel interzisa privirii.

In situatii speciale o stanca se poate pravali, strivindu-te sub imensa sa greutate.

Dumnezeu e neclintit in a-si indeplini planurile si promisiunile facute. In El nu este nici umbra de schimbare...Taria Lui de caracter ma face sa ma incred in El orice s-ar intampla.
In Dumnezeu - Stanca am siguranta ca sunt la adapost de pericole din afara, dar si de pericolele nascute din inima mea nespus de rea si inselatoare.
Pe El ma odihnesc cand cand sufletul mi-e obosit de framantari, cautari, nelinisti... Imi dau seama ca toate vor trece , dar Stanca mea va ramane mereu acolo, dandu-mi din puterea sa.
Dumnezeu e Stanca pe care urc sa pot vedea ceva din frumusetea de dincolo... din tainele unei imparatii ascunse ochilor de carne...Ceea ce vad de pe Stanca mea ma ajuta sa merg mai departe, imi innoieste viziunea...
Mi-e si teama ca Stanca sa nu ma striveasca pentru ca stiu ca in Dumnezeu se afla deopotriva si Dragostea si Dreptatea. Nu-l pot nesocoti la nesfarsit pe Domnul fara sa simt in adancul meu pravalirea Stancii.

Nu parasiti niciodata Stanca, care v-a nascut si nu-l uitati pe Dumnezeul care v-a intocmit! (Deut 32:18).